Un nou început

Au trecut exact  237 de zile decînd l-am părăsit pe fostul meu și m-am mutat în alt oras.

237 de zile noi in viața mea.

******

Plecarea mea a fost un nou inceput (trecutul mă m-ai suna periodic, credea ca o sa vin inapoi , dar se greșea amarninc).
Plecînd de la fostul, am luat cu mine doar amintirilie, cîteva haine și un contract nou de muncă, care ulterior a fost cea mai prostă experiență timp de 4 ani petrecuți în Germania.

DAR!

exact in 6 zile mă plictiseam la nebunie și îmi era dor un pic de atenția sexului opus, ce m-a făcut la propriu să instalez o aplicație pentru cunoștințe noi (una cu plată! în care nu stăteatu toți șmecherii) și mi-a scris un tip care nu prea îmi era pe gust (știm noi cu toții cum înșeala fotografiile) în care am stabilit să mergem la o cafea.

În următoarea zi, pe tocuri și în blugi albi, pe ploaie nebuna, merg eu la un rendezvous.

Și așa mi-am întîlnit sufletul pereche.
Nu credeam in dragostea de la prima vedere pînă nu l-am văzut pe el.

Un bărbat de 29 de ani , cu ochi căprui ca la mine, și un păr crețos ca la bărbații spanioli, mi-au aruncat îndată în gînd fraza : “iată și soțul meu”.

Ce rogi, ceea și primesti !

Mă rugam cu nopțile , să mă facă Dumnezeu fericită și să imi găsesc sufletul pereche, cu aceleași viziuni în viață, cu glume, gînduri și gusturi similare.

În 4 ani de zile nu am simțit atîtă atracție față de fostul meu cum pentru acest barbat, care îmi face pielea găină doar printr-un sărut pe obraz doar cum el poate. Inexplicabil.

Sunt fericită și îndrăgostită și îmi doresc foarte mult să port numele lui de familie în viitorul apropiat.
Aceste 7 luni împreună cu el, tot le răscolesc prin amintiri și nu mă pot sătura de ele și de el. Exact cum mi l-am dorit, așa și l-am primit, ca un dar de anul nou.

*******

Pe lîngă toate astea, mi-am schimbat și jobul.

Partea pozitiva: Trainingurile din Franța și Spania
Hoteluri călduroase, cu cină super gustoasă și cunoștințe cu oameni frumoși.

Partea negativă: oameni extraordinar de fățarnici care îmi creau conflicte.

Spre fericirea mea și aici Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile unde îl rugam să mă scape de oameni negativi, de jobul care îl uram in fiecare secundă petrecută cu toți impreuna la serviciu. Uram toți colegii, care căutau profit pe baza eșecurilor tale.
Ulterior stresul meu s-a revărsat în vizite la fisioterapeut. Fiind concediată in perioada de probă, am plîns în hohote de fericire că am scăpat de talpa iadului și de ciudă pentru energia care am pierdut-o pentru nimic și pentru 2 galbeni.

Totul ce se face, se face spre bine!

Vă pup,
Miss L.

 

Totul are un sfîrșit…

Odată și pentru totdeauna…

Cam așa stăteau gîndurile mele în cele mai fericite clipe alături de iubitul meu.

Credeam că dragostea va fi veșnică, săruturile vor fi dulci toată viața, iar dorințele se vor îndeplini pe parcurs.

Însă realitatea e alta.

Din toate cele enumerate, cele mai plăcute și călduroase  au rămas- doar îmbrățisările, care îți mai dau speranța că totuși iubești, mai este încă un motiv pentru care trebuie să rămîi, dar nu….
Îmbrățisările îți aduc doar sentimentul de protecție și căldură.
Simt nevoia să îl cuprind, să îl sărut, dar nu simt dragoste, simt doar atracție fizică.
Simt un gol care mă inundă. Simt de zi cu zi ce trece că dragostea m-a părăsit și a plecat fără urmă și mi-a lăsat doar multe amintiri și perna uda de la lcrimile sărate și pline de amărăciune pentru persoana proprie.

Eu nu simt durerea puternica care ar simți un om care se desparte de iubitul lui, dar durerea se triplează cînd îl văd cum el interogativ și vinovat mă urăște și mă întreaba retoric “Cum?”
Mă simt vinovată pentru ceea ce nu simt!
Mă simt vinovată că dragostea  nu este reciprocă!
Mă simt oribil că nu pot să înterprind nimic, cu toate că doar Dumnezeu știe cîte rugăciuni am trimis spre cer , cu rugămintea ca draostea mea sa amilioreze ci să nu diminueze!

Cum a dispărut dragostea?

Cum din cel mai iubit dintre pămînteni el mi-a devenit străin?
Atunci cînd am realizat că nu îmi este dor de dînsul, atunci cînd i-am zis că nu mă simt fericită.
Și înțeleg că dragostea lui a fost necondiționată, pură, echilibrată. O dragoste la care fiecare femeie ar visa, să fie iubită așa cum m-a iubit el pe mine.
Iar eu am avut doar de reproșat, de adăugat, de schimbat, de rugat, dar nu de a iubi necondiționat.

Îl las să plece, pentru ca dragostea lui nu este pentru mine.

O mie de ori îi mulțumesc- pentru dragostea necondiționată
și
O mie de ori iartă-mă – pentru durerea provocată.

 

Și dacă dragoste nu e- nimic nu e…

Miss L.

Dragostea mult aşteptată..♥

“Te iubesc” – mi-a zis primul meu iubit cu care am reuşit să construiesc o relaţie.. E ceva firesc să ştii că poţi să faci pe cineva să te iubească doar prin faptul că mereu eşti tu însuţi, fără măşti false şi dorinţe materialiste. El a văzut în mine ceea ce aşteptam toţi  să vadă, insă doar el unicul a descoperit cu adevărat sufletul meu.

*********

Da, am reusit să îl aştept, l-am aşteptat pe iubitul meu ca să vină din Germania.

L-am întîmpinat la aeroport, ne-am îmbrăţişat pentru prima dată şi am simţit de parcă aşa şi trebuie să fie.

El lung mă privea  în ochii mei căprui şi-mi netezea obrajii înroţiti de înfăţişarea lui bărbăteasca şi atît de adorabilă. Eram încîntata, îndrăgostită şi îmbibată de parfumul lui Versace. Fluturaşii şi-au făcut cuib în burta mea.

În cele din urmă, după o despărţire de 2 luni , care au trecut ca 2 ani, în luna mai am plecat la el, la dragostea mea.
Viaţa mi-a făcut 2 cadouri îndată, iubitul meu şi călătoria mult dorită în Germania (urmează Franţa la rînd! 🙂   )

***********

Am avut multe momente frumoase cu el, nici nu pot să cred că a venit şi timpul meu să fiu fericită, să simt cum e să fii iubită şi răsfăţată.

****

Acum aştept cu nerăbdare să mă mut cu traiul în Germania, au mai rămas zile numărate şi voi reatinge din nou motivul fericirii mele.

Pupici. Miss L. ♥

Așteptare.

Vorbind în cele din urmă cu o veche prietenă, am aflat că este foarte fericită.

***

Miss O: Ne cunoșteam deja de 2 ani și eram prieteni foarte apropiați și într-o bună zi el a făcut un pas în partea mea, a zis că vrea să fiu a lui. Timp de o lună întreagă noi am fost doar împreună. Nopți nedormite și  săruturi fierbinți ne-au aprins pe o lună întreagă după care el a fost nevoit să plece în Italia la serviciu. Nici nu ai idee cît de greu mi-a fost să îl las să plece. A plecat pe 4 luni, am crezut că înnebunesc.

Miss L: Cum ai rezistat?

Miss O: Nu știu, am găsit puteri să îl aștept și mi-a făcut o surpriză, a venit cu o săptămâna mai devreme. Când l-am văzut am crezut că e un miraj cu întruchiparea lui ce îmi tulbură conștiința, dar era el. Am înghițit limba. Nu aveam cuvinte când l-am văzut.

Miss L: Cu siguranță ești foarte puternică. Ajută-mă și pe mine să îl aștept. Vreau să știu că și eu nu aștept degeaba. Vreau să îl văd, vreau și eu cadoul meu. O să fiu cuminte și o să mă gândesc ce minunat o să ne fie împreună. Am înnebunit după 2 apeluri vorbite cite 2 ore cu el.

Miss O: Dacă se merită cu adevărat, așteaptă-l. Eu sunt cea mai fericită acum, pentru că distanța asta m-a determinat cu adevărat să înțeleg că fără chin nici fericire nu există, totul are prețul ei. Eu am plătit cu timpul ca să obțin ce îmi doresc, dar nu-mi pare rău, dar n-o să-l mai las să plece.

****

O să  îl aștept? dar pe mine ce ma vă costa?  Noi doar nici nu ne-am văzut niciodată.

(încă o mie de întrebări)

Pupici. Miss L. ♥

Tînără și neliniștită..

În fiecare zi eu am păreri controverse celor de ieri!
știți de ce? pentru ca nu pot să mă regăsesc , nu pot să determin ceea ce vreau cu adevărat. Fiecare băiat care apare în viața mea mă influențează în mod diferit.. Unul mă ridică până la cer și mă ține acolo, mă alintă cu dragoste și iubire și mă face visătoare mai mult, dar trupul meu consta din 2 părți care se confruntă, însă se ascultă una pe alta.
Una crește și se alintă în toate vorbele auzit de urechiușele mele pe când cealaltă parte cu cruzime îmi spune să nu cred și să nu accept toate vorbele ce le spune un băiat.
Iar al 2-lea e crud cu mine, rece, dar asta tot atrage. Însă sufletul mai mult iubește tandrețe și starea asta ușoară de euforie care nu-ți dă pace înainte de somn.)))))))

************

În cele din urmă am fost la o nuntă și am prins a 2-a oară buchetul miresei.
Chestia cea mai interesantă și plăcută este că anul acesta apar mai multe gânduri și vorbe de nuntă.
La 20 aproape 21 de ani ai mei, sincer să spun, aș accepta să mă căsătoresc. Pentru că tineri suntem și din naivitate trebuie să ne căsătorim. Timpul ne modifică, ne face mai deștepți, dar din nefericire mai pretențioși la candidați.

”…-Și cum? influențează asupra vieții buchetul miresei prins? ” mi-a pus înrebarea un tip…

Sinceră să fiu, poate da, poate nu, dar sunt un pic fericită, nu prentru faptul că am prins buchetul, dar pentru faptul că anul acesta s-a început destul de vesel, frumos și vără tristețe.

Am cunoscut un baiat care se află în Germania. S-a stabilit acolo de vreo 2 ani și lucrează, dar vine deseori prin Moldova.
Nu pot să vă redau fericirea mea cînd vorbesc cu el. El mă consideră ideală, întruchiparea soției lui viitoare, eu consider la fel, dar nu vreau să îi spun, poate din cauza faptului că am o frică mică să nu mă frig ca și deobicei? cînd adesea îmi placea la nebunie de cineva și apoi el simplu dispărea.
Nu, el nu promite că vom fi împreună, el nu vorbește în vînt, dar vrea să mă vadă,m-a invitat la el și aș merge cu cea mai mare plăcere, dar vreau să mai aștept o clipă, nu mult, vreau să îl cred, însă rațiunea mă ține o perioadă sub control.

****

Și mă rog în fiecare seară ca Dumnezeu să mă ajute să fiu fericită. Și punctul fericirii s-a plasat anume pe el.

****

Dragostea cu adevărat e o nebunie însoțită de orbie.

Pupici. Miss L.

Fără titlu.

da, fără titlu, fără majuscule.

nu am cuvinte prea mari pentru  prostia ce am făcut-o vara asta.. DE CE NU AM APLICAT LA UNIVERSITATE?

de ce nu am aplicat doar pentru singurul fapt ca să presupun  în viitor o să doresc în SUA.

Acum el este în SUA, iar eu aici și ambii așteptăm un miracol.

dar ce dacă el este iubirea vieții mele și eu uite așa i-am dat voie să plece ?
***

Poate am înebunit?
Poate îl iubesc? Ce este  3 ani de cunoaștere și de discuții zi de zi?

Acești toți 3 ani el mi-am ocupat și îmi ocupă gîndul. El este în sufletul meu și nu îl va părăsi degrabă.
Sunt tînără și neliniștiă și vreau în SUA, la cel care mă așteaptă..la cela pe care vreau să îl cuprind.

Dorul mă doboară.

Visez la o “crimă” perfectă..

Nimic deosebit, doar un serviciu nou, contabil pentru prima oară, o blondă proastă și prost machiată, 80 de facturi fiscale de tipărit în fiecare lună în ultima zi, și da.. un director cu ochi albaștri, un zâmbet cu fiori și corp de bărbat la doar 23 de ani 🙂

“Vorbește așa de frumos cu prietena lui, nici în gând s-o ofenseze” zice contabila șef în timp ce eu tipăresc încă o factură greșită..
“19  din 80 facturi sunt anulate din prima lună de serviciu” mă gândeam eu de ce oare nu mă concediază, mi-au dat încă o șansă…

Spre bucuria mea, luna precedentă n-am făcut nici o greșeală.. nu m-a lăudat, dar s-a bucurat în sinea ei, intuiesc eu.
Mă abat de la temă..

Ah da.. directorul..
Un tip cu simț al umorului bine dezvoltat, înalt, deștept și educat. (ciocolată delicioasă, numai de savurat)

Mergând pe stradă spre bancă, ca să-i plătesc amenda, îl văd apropiindu-se de oficiu și dau capul în jos făcând chip că nu l-am văzut, dar apropiindu-ne i-am dăruit un surâs mic ce nu i l-aș permite în oficiu.. “Prea mulți ochi în jur și bârfe inutile mai apoi!” m-am gândit eu..

Visez doar la o crimă mică și perfectă, perfectă de tot…să îl împuște cupidon cînd va privi directorul în partea mea! 😀

Pu pu pi du…

Ciao.
With a lot of hugs, miss L. :**

Indiferența, cauzele ei și multe altele .

Oamenii doresc comportament bun față de ei.

***

Am întîmpinat oameni în viața mea care se mirau de ce ieri eram blîndă ca pisicuța, iar azi rănesc rău.
Pentru că oamenii nu știu ce vor de la viața lor, ei spun vorbe dulci, vor să pară pe cît de educați se poate și se străduie din răsputeri să nu scape cumva două cuvinte în plus. Nu neg, sunt la fel, nu pot să-mi permit să vorbesc pe teme de tot soiul, să le relatez ce părere am cu adevărat.

Să vă spun sincer, mii indiferent ce părere au oamenii pînă în momentul ce nu le vreau să le păstrez în viața mea. Ce-i care nu-și știu locul și se bagă unde nu le este locul, primesc peste nas fără nici un doar și poate.
Adesea m-am fript și am tăcut atunci cînd tocmai trebuia cuiva să le zic despre  indiferența mea despre unele lucruri, însă fii educată am păstrat calmul și am permis cîtorva persoane să-mi intervină și să nu le anunț din timp despre realitatea unor lucru. Din acest motiv am avut tot eu să sufăr.

Astfel, lipsa de părere la momentul potrivit (din educație și stimă) a creat oamenilor imaginara putere a mă conduce intuitiv, pe cînd nici 0,01 % din cuvintele lor nu mă afectau.
Pe cînd prezența părerii expuse,indignarea mea față de unele chestii provoacă partenerului de comunicare o impresie greșită despre caracterul, calitățile și educația mea.
Vreau să vă spun, că am înțeles într-un sfîrșit final că comportamentul prea bun cu oamenii aduce daune propriei persoane!
Trebuie s fii indiferentă, mai ales persoanelor de sex masculin. Ei adoră acest tip de comportament.
Fiți indiferenți și simpli și atunci oamenii se vor atrage la voi.

Să  (nu)  mă ascultați mereu, pentru că bunătatea învige răul, dar pînă vei putea împărți dragostea și bunătatea ta , trebuie să întîlnești acea persoană dragă sufletului tau.

P.s
Cînd-va am scris  că inspirația îmi vine atunci cînd sunt tristă din motive de dragoste.
Din fericire vreau să vă anunț că nu mai sufăr de acest sentiment și din acest motiv petrec mult mai puțin timp aici, pentru că viața de afară e mult mai interesantă. Aici relatez gîndurile, acolo sunt acțiunile, dar nu  neg că nu aș vrea să mă îndrăgostesc!

În fine, vă pupăcesc dragi cititori :))

Ciao. :*

Miss L.

Vreau să mă dezbrac de pielea mea.

Pare straniu, dar uneori un gînd straniu îmi trece prin cap : “Dacă aș avea posibilitatea m-aș dezbrăca de pielea mea și aș îmbrăca una străină”

***
Da, aș vrea să mă dezbrac și să mă odihnesc de propria mea persoană. Uneori îmi este greață de comportamentul meu, de vorbele și de modul meu de a fi. Mă gîndesc prea mult la comportamentul meu pe cînd alții nici nu bagă în seamă ce fac uneori. Însă eu sunt criticul meu principal pentru min și asta e cel mai rău ce poate fi.

***
Strange thoughts tonight *

Ciao.
🙂

He left me, my only best friend.

Am răscolit prin gînduri problema și soluția care era în fața noastră.
De ce fost a “tîrziu” și de ce nu am folosit clipa cu denumirea “acum”.
Am înțeles că îmi lipsește și că îmi este dor de cel pe care îl auzeam aproape în fiecare zi.
Am înțeles că am investit timp în prietenia care nu avea viitor, pentru că el credea ca viitorul lui este alături de el, întruchipat în iubita lui, însă după despărțire visele lui s-au prăbușit.
Am înțeles că între noi a crescut un zid care era greu de străbătut și creștea el cu fiecare zi nepetrecută și nediscutată împreună.

***
Haotic scriu, haotic vin ideile, haotic înțeleg ce s-a petrecut și ce nu s-a petrecut între noi.

***
Nu, tu cu siguranță erai  băiatul cu care mă simțeam liber mereu, cu care mă prosteam cum doream, iar tu mă suportai.
Și în profida faptului că săruturile noastre au fost unicele legături trupești între noi și în ciuda faptului că noi niciodată probabil nu ne vom mai vedea, cu siguranță ți-am afirmat că cîndva vom avea o noapte de amor pe care n-o să o uităm niciodată.
Cîteodată te doream mai mult decît micul dejun, prînzul și cina, însă niciodată n-am îndrăznit să afirm ce dorință arzătoare am.
În ultima seară petrecută de noi doi,  în parcul în care ne primblam, ție printr-o singură atingere ți-a reușit să sădești dorința în mine de a te poseda, de a te avea în toate modurile, ca prieten, iubit și cel mai bun soț.

***

Mă gîndesc la tine,  răscolesc în memorie momentele plăcute din vara și primăvară anului trecut.
Mi-am amintit cum mergind pe stradă la ora 12 seara noi am cumpărat cîte o inghețată, cu care am inceput să ne batem, să ne murdărim pe față , iar apoi în tăcere să ne ștergem unul pe altul cu șervețele, pentru că eram extrem de lipicioși.

***
Aș vrea să pot să te cuprind, să te sun cînd îmi este trist și vesel, să îți spun că la mine totul este bine, că am luat note bune la apărarea practicii de diplomă. Aș vrea să te sun și simplu să te aud și să știu că ești fericit și te simți bine.
Însă distanța între noi e foarte mare, suntem pe 2 continente diferite și ne reușește să vorbim odată în săptămînă.
Deși vorbim atît de rar, căldura în voarbele noastre nu a dispărut și nu s-a micșorat deloc, ne iubim la fel de tare.

The end.